CFs & SDGs Homepage

29.06.2023 / Publications

Autori: Stefan Cibian, Andrei Vereștiuc, Remus Ionuț Stîngaciu

Descarcă publicația

Atât România cât și țările Africane fac parte dintr-o lume în continuă transformare. Schimbările climatice, digitalizarea, amenințările hibride de securitate și nivelul crescând de criminalitate afectează România împreună cu partenerii său transatlantici, cei din din Africa și din Uniunea Europeană (UE).  

În deceniile trecute, România a făcut eforturi insuficiente pentru a consolida și menține relațiile diplomatice, economice, culturale și de dezvoltare cu statele africane. În ciuda unor legături istorice importante, implicarea recentă a României cu țările de pe continentul African a fost sporadică și inconsistentă, ignorând potențialul de colaborare existent. În timp ce importanța statelor africane crește la nivel internațional, într-un context din ce în ce mai volatil, România nu își mai poate permite să nu prioritizeze țările africane în relațiile și politicile sale publice.

Acest policy brief¹propune un set de recomandări pentru a creşte colaborarea între România și țările de pe continentul african. Pentru aceasta, policy brief-ul recapitulează principalele caracteristici ale relațiilor României cu țările africane, incluzând relațiile politice, economice și de dezvoltare, analizând în particular relațiile la nivel de societate civilă și actori academici. Analiza este disponibilă în limba engleză, în documentul ataşat.

Recomandări pentru strategia României pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale cu țările Africane

Având în vedere resursele, dinamica populației și vulnerabilitățile diverse, continentul African este o regiune importantă pentru eforturile internaționale curente și viitoare de contracarare a problemelor globale emergente. Prin urmare, recomandarea noastră principală este ca România să trateze continentul african ca o prioritate principală pentru politica externă română, alături de UE și NATO. Pe baza analizei efectuate, propunem următoarele recomandări:²

RECOMANDĂRI GENERALE:

• Transformările actuale și lipsa de predictibilitate la nivel global trebuie confruntate cu gândire strategică și cu o analiză constantă a tendințelor curente și a scenariilor posibile.

Pentru a putea înțelege tendințele globale curente și pentru a adresa implicațiile acestora, Parlamentul României, Președinția, CSAT-ul, Guvernul și serviciile de informații trebuie să eficientizeze gândirea strategică și de foresight la toate nivelurile de management public, în sectorul business și în comunitățile locale. Având în vedere perspectivele globale ale UE și NATO, nu este suficient ca România să considere UE și NATO ca priorități principale ale politicii sale externe. Fiind deja membră a ambelor organizații, România trebuie să își construiască o perspectivă globală și să-și reconstruiască și consolideze abilitatea de a înțelege întreaga lume, în prezent și în viitor.

• Având în vedere resursele, dinamica populației și vulnerabilitățile curente, Africa este o regiune cheie în eforturile lumii de a combate probleme globale emergente; prin urmare, ar trebui să fie văzută ca o prioritate principală pentru politica externă a României.

Președintele și Primul ministru al României ar trebui să viziteze țările africane în mod regulat.

Luând în considerare războiul Rusiei împotriva Ucrainei și aprecierea pe care țările africane o au pentru țările foste comuniste, Președintele României ar trebui să împărtășească perspectiva României față de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

RECOMANDĂRI PENTRU AUTORITĂȚILE NAȚIONALE

• Recomandăm poziționarea Africii ca o prioritate principală pentru politica externă a României, dezvoltarea continuă a strategiei României pentru Africa și alocarea bugetului necesar pentru implementarea strategiei.

Deși relațiile României cu țările africane au o dimensiune istorică, pentru a se reconecta la țările africane astăzi, România ar trebui să învețe din experiențele trecute. Astfel, România ar trebui să adopte un obiectiv strategic privind îmbunătățirea constantă a capacității de analiză și învățare.

De asemenea, România ar trebui să recunoască importanța propriilor vulnerabilități și  a experienței sale cu regimul totalitar–comunist pentru dezvoltarea relațiilor cu țările africane. Experiența regimului totalitar, precum și experiența de tranziție poziționează România ca un partener autentic și valoros pentru țările africane.

• România ar trebui să accentueze în strategie componenta de învățare și de împărtășire a experiențelor de învățare. Un parteneriat bazat pe învățare este unul în care ambii parteneri sunt recunoscuți și apreciați.

Valorizarea relațiilor curente și susținerea dezvoltării acestora este un pas esențial. Maparea și cultivarea relațiilor bazate pe încredere este necesară deoarece aceste relații reprezintă fundamentul principal pentru strategiile și politicile externe, de securitate, dezvoltare, comerț și de investiții. România ar trebui să prioritizeze consolidarea relațiilor sale cu țările africane care sunt reprezentate în România și acelea unde România este reprezentată, împreună cu țările de interes pentru sectorul public, de business, societate civilă, universități și media.

• România ar trebui să își consolideze prezența pe continentul african și în același timp să regândească modelul actual de misiune diplomatică, alocând personalul necesar și un buget adecvat.

România ar trebui să își ofere libertatea de a folosi abordări inovative pentru îmbunătățirea relațiilor diplomatice, economice, de dezvoltare, culturale, educaționale și sociale cu țările de pe continentul African. Experiența tranziției, având în vedere că România aparține unei regiuni volatile, echipează actorii români – publici și privați – cu perspective care sunt utile pentru inovare. Guvernul Român ar trebui să ofere mecanismele necesare și să aloce resurse adecvate pentru a cultiva practicile inovative și pentru a le scala la nivel sistemic.

 ARII STRATEGICE CHEIE

Mai presus de orice, o strategie a României pentru Africa ar trebui realizată în parteneriat strâns cu țările africane și actorii români cu experiență în țările africane. Mai mult, România ar trebui să își îmbunătățească capacitatea de a se baza pe relațiile din trecut și din prezent cu țările africane – de la toate nivelurile, public, privat, societate civilă, școli și mediul universitar, media, etc. – printr-un dialog îmbunătățit cu partenerii africani, incluzând diaspora africană în România, foști alumni și actori locali implicați în relații cu societățile africane.

• România ar trebui să dezvolte parteneriate concepute împreună cu fiecare țară africană în parte, apreciind diferențele de pe continent. Un astfel de obiectiv presupune o abordare whole-of-society a politicii externe, valorizând relațiile existente și construind unele noi.

România poate să propună dialoguri strategice comune ca bază pentru reconectarea cu țările africane, gândind împreună o fundație puternică pentru a construi încredere, într-o lume în care lipsa de certitudine devine o normă. O astfel de abordare i-ar permite României să înțeleagă mai bine evoluția perspectivelor pe care le au partenerii africani și să comunice mai bine propriile perspective.

• România ar trebui să promoveze relațiile cu țările africane la nivel de societate (people-to-people), acestea fiind cele mai durabile. Aceasta este o lecție cheie din relațiile mai timpurii cu țările africane, de exemplu, bursele universitare și schimburile de experiență. Stimularea dezvoltării și finanțarea relațiilor la nivel de societate (people-to-people) sunt testate în practică și oferă rezultate eficiente.

România ar trebui să evalueze și să transforme curricula școlară din țară pentru a include o tematică legată de relațiile internaționale și politica externă, incluzând teme despre țările africane. Astfel încât populația română să înțeleagă nu doar geografia și istoria continentului, dar și diversitatea culturală și provocările curente de securitate și sustenabilitate din Africa.

• România ar trebui să își consolideze politicile de externe, comerț și dezvoltare, împreună cu instituțiile aferente pentru ca misiunile diplomatice din Africa să aibă un rol mai asumat în relațiile de comerț și investiții economice.

Prin Strategia sa pentru Africa, România ar trebui să genereze și să implementeze mecanisme instituționale pentru susținerea societății civile, a universităților, a școlilor, a mass-media și a companiilor în a-și îmbunătății relațiile cu actori africani.

De asemenea, România ar trebui să își adapteze regimul de vize și relații consulare la obiectivele politice legate de prioritizarea relațiilor cu țările Africane.

România ar trebui să articuleze o voce mai puternică în relațiile UE cu Africa prin contribuția unei perspective informate și autentice, foarte necesară pentru capacitatea UE de a transforma parteneriatul său cu continentul african.

• România ar trebui să organizeze și să finanțeze evenimente anuale care permit actorilor africani și români să învețe unii de la ații și să construiască parteneriate.

România ar trebui să își propună întărirea capacității Președinției, a Parlamentului și a Guvernului, incluzând Ministerul Afacerilor Externe și alte ministere relevante, societatea civilă, universități și afaceri, pentru conectarea cu țările africane.

• România ar trebui să creeze o strategie și un Consiliu strategic pentru dezvoltarea relațiilor României cu țările africane. În componența Consiliului Ministerul de Externe ar trebui să invite reprezentanți ai societății civile, incluzând organizații din diaspora africană, media, sectorul academic, business, și instituțiile mai sus menționate. Un astfel de Consiliu ar fi un mecanism interinstituțional permanent pentru evaluarea și dezvoltarea constantă a relațiilor României cu țările africane.

RECOMANDĂRI PENTRU COMUNITĂȚILE LOCALE, SOCIETATEA CIVILĂ, ȘI AUTORITĂȚILE LOCALE

• Comunitățile locale sunt cheie pentru viitoarele relații diplomatice între România și țările africane.

Profunzimea parteneriatelor care există între comunitățile locale din România și țările africane oferă o bază solidă pentru relațiile diplomatice tradiționale, însă în prezent acestea nu sunt luate în considerare pentru articularea politicii externe a României.

• Într-o eră a provocărilor globale care afectează comunitățile locale, actorii locali sunt cei mai bine poziționați să adreseze problemele pe care le întâmpină, conectându-se cu alte comunități de la care pot învăța.

Prin urmare, este nevoie de un mecanism care conectează comunitățile locale din România cu cele din diferite țări africane, astfel încât aceste comunități să poată învăța unele de la altele, sau să genereze soluții comune pentru ca să adreseze provocările de sustenabilitate întâmpinate.

Note de subsol

1. Policy brief-ul este realizat de Centrul Internațional pentru Afaceri Globale și Postdezvoltare din cadrul Institutului de Cercetare Făgăraș în parteneriat cu ARCADIA – Asociația Română a Profesioniștilor din Domeniul Dezvoltării Internaționale – și cu FOND România.
2. Analiza implicării actorilor non-guvernamentali și academici cu societățile africane este bazată pe un chestionar aplicat între Nov.2022 – Martie 2023, care a generat 20 de răspunsuri.

Departamente: Departamentul pentru Analiza Politicilor Publice, Departamentul de Cercetare, Centrul Internațional pentru Afaceri Globale și Postdezvoltare

Regiuni: România, Africa, Europa

Teme: Societate Civilă, Democrație și Democratizare, Obiective de Dezvoltare Durabilă , Politică Externă și Diplomație, Dezvoltare Internațională, Uniunea Europeană