15.08.2020

Regiunea Mării Negre este considerată centrul de interes al Eurasiei, cu o importanță deosebită atât pentru securitatea şi stabilitatea în spaţiul european extins, cât pentru țările din regiune, unde se desfășoară o serie de conflicte. Aceste confruntări generează o stare de instabilitate continuă, ca urmare a extinderii Uniunii Europene (UE) şi a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Ameliorarea situaţiilor conflictuale ar fi posibilă în cazul unui dialog intercultural susținut și antrenant. Un astfel de dialog este considerat dificil la acest moment, printre altele, din cauze istorice. Acest articol va evidenţia, prin prezentarea unor aspecte istorice, acele provocări în comunicare ce determină starea conflictuală din regiune.

Autoare: Cristina Neagoe

Va continua Marea Neagră, denumită în literatura de specialitate “inima Eurasiei”, să rămână o regiune afectată de conflicte? Putem vorbi oare despre interesul aparte al marilor puteri ale lumii pentru această zonă ca o cauză generatoare de conflicte? Fie că vorbim despre conflictul moldo-transnistrean, de cel din Caucazul de Sud, Georgia sau Nagorno-Karabah, durata și intensitatea acestor confruntări regionale este invers proporțională cu soluțiile identificate în vederea ameliorării  tensiunilor. Se va putea găsi o soluție care să nu rămână la nivel teoretic, ci să fie aplicată cu rezultate notabile? Ce rol are comunicarea interculturală în această situaţie? Și, în fine, ar putea o mai bună comunicare să fluidizeze procesul de relaţionare a statelor riverane?

Aceste întrebări ghidează analiza  de mai jos. Voi arăta cum, de ce şi prin intermediul căror acțiuni comunicarea interculturală se prezintă drept un instrument util pentru stabilizarea relațiilor dintre statele situate în zona Mării Negre.

Spaţiul Mării Negre, un mozaic geopolitic şi geostrategic

Marea Neagră reprezintă, „dincolo de considerentele geografice, un paradox geopolitic. Explicația constă în îndelungata istorie a acestui bazin maritim”.[i] “Marea Neagră uneşte şi separă două mari religii, două mari culturi și mentalități, nordul creștin-ortodox […] și sudul islamic”.^[ii] De asemenea, întâlnim discrepanțe între state, datorate diversității, crizelor economice, implicațiilor politice sau a fenomenului migrației, ceea ce antrenează conflictele interne și externe. Cu alte cuvinte,în regiunea Mării Negre există o serie de entităţi statale care îşi exercită concomitent puterea de control asupra unor actori sau asupra întregii zone, acţiune ce naşte conflicte, amplificate de diferenţele culturale, etnice sau religioase şi care contribuie la creșterea lipsei de securitate regională.

Existența conflictelor înghețate din zona Mării Negre nu este o noutate. De-a lungul istoriei, disensiunile regionale au generat probleme de natură politică sau militară ce au degenerat în lupte de putere, care se mențin, într-o anumită măsură, și astăzi. Aceste conflicte înghețate, sunto sursă de instabilitate regională.

Entităţile politico-administrative şi grupurile etnice din regiune

Regiunea Mării Negre include state precum Federația Rusă şi Turcia, care au păstrat şi păstrează atuuri strategice esenţiale în dinamica mediului de securitate regională. Organizații internaționale importante în noua arhitectură de putere din regiune și în echilibrarea strategică a mediului de securitate  sunt  Uniunea Europeană^[iii] și NATO. Celelalte state cu valoare geopolitică de anvergură sunt statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) și Statele Unite, iar la nivel regional grupul actorilor relevanți include: Bulgaria, Republica Moldova, România, Ucraina, precum şi ţările de pe versantul sudic al Caucazului: Armenia Azerbaidjan și Georgia.^[iv] De asemenea, putem observa o diversitate de minorități etnice și religioase în multe dintre statele din regiune. Dintre aceste minorități îi amintim pe tătari, bulgari, turci, georgieni, azeri și abhazi.

În ciuda acțiunilor actorilor internaționali, precum OSCE sau Consiliul Europei, în vederea stabilirii și menținerii unui dialog asumat și productiv din perspectivă politică, socială sau economică, acest mozaic cultural, civilizațional, religios și de interese geostrategice, surprinde prin exacerbarea recurentă a disensiunilor. Astfel, pentru o înțelegere aprofundată a ceea ce se întâmplă în regiune, avem nevoie să urmărim care sunt pozițiile principalilor actori și ce îi determină  să acționeze într-o anumită direcție.

Zona găzduieşte un număr de conflicte și interese divergente între diverși participanți la dialog.^[v] Astfel, dinamica geopolitică europeană a avut repercusiuni asupra Mării Negre, ceea ce a redimensionat importanța și influența acesteia.^[vi] Regiunea Mării Negre resimte încă efectele Războiului din Crimeea^[vii]. În regiune este necesară o construcţie geopolitică benefică pentru ţările continentului european, mari consumatoare de resurse energetice şi dependente de gazul rusesc. Kievul are un rol în asigurarea tranzitului de petrol şi gaze ale Federaţiei Ruse, ceea ce amplifică influența unui actor politic în fața altuia și încurajează noi conflicte.

Când analizăm dinamica din regiunea Mării Negre, includem și abilitatea statelor și popoarelor riverane de a se putea afirma pe plan internaţional. Astfel, în funcţie de poziţia lor geopolitică, fiecre stat deţine un anumit potenţial pe plan global, iar manifestările acestora în mediul de securitate internaţională pot crea disensiuni, preferabil a fi soluţionate prin intermediul unor abordări constructive.

Potențialul comunicării interculturale de a produce o schimbare pozitivă în regiunea Mării Negre

În această regiune extrem de sensibilă, a existat dintotdeauna o zonă de confluență a valorilor și civilizațiilor şi o falie strategică a intereselor, ceea ce face ca riscul de instabilitate să fie ridicat. În acest context, dialogul intercultural poate reprezenta o soluție viabilă. Însă, barierele principale în calea îmbunătăţirii şi menţinerii acestui dialog sunt înseşi sistemele de valori ale celor trei civilizaţii (occidentală, ortodoxă şi islamică) şi a celor două mari religii (creştină şi islamică).

Domeniul geopolitic va trebui armonizat cu cel geostrategic, dizolvând astfel barierele de comunicare prin exersarea unui dialog intercultural susţinut. Potrivit fostului coordonator special pentru Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Erhard Busek, „articularea unui <<pact de stabilitate>> pentru Caucaz, după modelul sud-european, ar putea contribui la pacificarea regiunii, însă momentan nu este fezabil din cauza lipsei unor resorturi motivaţionale în rândul ţărilor din regiune. Succesul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est a fost dat de perspectivele integrării în NATO şi UE, iar fără astfel de perspective, iniţiativa probabil va fi sortită eşecului, pentru că nu există nici o forţă motrice în spatele acesteia”.^[viii]

Deși Busek arată dificultatea conturării unui dialog intercultural susținut, argumentul meu este că dialogul intercultural este necesar și posibil. Bazinul Mării Negre beneficiază de existența unor instrumente de menținere a stabilității regionale, ce furnizează statelor cadrul propice cooperării și dezvoltării – Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCMN), Consiliul Mării Negre, Inițiativa regionala a Georgiei, Ucrainei, Republicii Azerbaidjan și Republicii Moldova(GUUAM) și Comunitatea Statelor Independente (CSI). Astfel, există cadrul necesar pentru ca practica dialogului între statele din regiune să se dezvolte.

Deși regiunea Mării Negre este caracterizată de o mare diversitate culturală, etnică și religioasă este esențial să se elaboreze politici și strategii care să faciliteze o dezvoltare susținută a dialogului intercultural în regine.

Acest dialog intercultural poate avea un rol important în cooperarea regională prin a oferi un context liderilor religioși, personalităților politice, culturale, organizațiilor nonguvernamentale și instituțiilor de învățământ pentru a contribui la stabilizarea Mării Negre. Câteva dintre metodele și practicile care pot fi avute în vedere pentru menținerea stabilității acestui dialog vizează: promovarea schimburilor de tineret, științifice și culturale; atingerea unui grad satisfăcător de apropiere culturală; diversificarea rutelor de transport între statele din regiune; susținerea permanentă a unui mediu de comunicare liberă, printr-un dialog instituționalizat, summit-uri sau conferințe; schimburi între universități, dar și multiple medieri de natură politică, militară sau inter-etnică și sprijinirea mai multor inițiative educaționale și culturale comune ale bazinului Mării Negre.

În contextul celor menţionate, putem conchide că în regiunea Mării Negre – punte strategică ce „leagă Europa cu zona Mării Caspice, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu”^[ix],  situaţiile conflictuale ar putea fi ameliorate prin intermediul unui dialog intercultural susţinut şi exersat, atât în mediul politic, cât şi în cel socio-cultural. O regiune a Mării Negre mai stabilă ar avea un impact pozitiv și asupra unor zone învecinate, precum Asia Centrală și Orientul Mijlociu.

Bibliografie

Buşe, Dorel, Geopolitică şi geostrategie, Editura Universităţii Naţionale de apărare « Carol I», Bucureşti, 2012

Chauprade, Aymeric, Thual, Francois, Dicţionar de geopolitică. State, concepte, autori, Grupul Editorial Corint, Bucureşti, 2003

Frunzeti, Teodor,  Buşe, Dorel, Relaţii internaţionle, Editura Universităţii Naţionale de apărare « Carol I», Bucureşti, 2010

Văduva, Gheorghe, Geopolitica Mării Negre, între aspiraţii şi iluzii, în http://iss.ucdc.ro/studii-pdf/Geoplitica%20Marii%20Negre.pdf

Săgeată, Radu, Traictoriile geopolitice în aria de interferenţă de pe versantul sudic al Caucazului în https://www.researchgate.net/publication/281966512_Traiectorii_geopolitice_in_aria_
de_interferenta_culturala_din_sudul_Caucazului

NATO, https://www.nato.int/

Departamente: Clubul de Cercetare Făgăraș; Centrul Internațional pentru Afaceri Globale și Postdezvoltare (IC-GAP); Departamentul de Politici Publice

Regiuni: Europa, Europa Centrală și de Est

Teme: Politică externă și diplomație, Marea Neagră, Uniunea Europeană

[i] Cosmin Lotreanu, Marea Neagră și jocul geopolitic, pp. 97-99 în GeoPolitica: Revistă de Geografie Politică, GeoPolitică și GeoStrategie, Anul II, nr. 6, Editura Top Form, p. 97

[ii] Dorel Buşe, Geopolitică şi geostrategie, Editura Universităţii Naţionale de apărare „Carol I”, Bucureşti, 2012, p. 214

[iii] Dorel Buşe, Geopolitică şi geostrategie, Editura Universităţii Naţionale de apărare „Carol I”, Bucureşti, 2012, pp. 214-215

[iv] Radu Săgeată, Traictoriile geopolitice în aria de interferenţă de pe versantul sudic al Caucazului în https://www.researchgate.net/publication/281966512_Traiectorii_geopolitice_in_aria_
de_interferenta_culturala_din_sudul_Caucazului, accesat la 20.04.2018

[v]Gheorghe Văduva, Geopolitica Mării Negre, între aspiraţii şi iluzii, în http://iss.ucdc.ro/studii-pdf/Geoplitica%20Marii%20Negre.pdf, accesat la 30.04.2018

[vi] Dorel Buşe, Geopolitică şi geostrategie, Editura Universităţii Naţionale de apărare „Carol I”, Bucureşti, 2012, pp. 214-215

[vii] Gheorghe Văduva, Geopolitica Mării Negre, între aspiraţii şi iluzii, în http://iss.ucdc.ro/studii-pdf/Geoplitica%20Marii%20Negre.pdf, accesat la 02.05.2018

[viii] *http://www.mapn.ro/publicatii/2011/infosfera4.pdf, accesat la 20.04.2018

[ix] Gheorghe Văduva, Geopolitica Mării Negre, între aspiraţii şi iluzii, în http://iss.ucdc.ro/studii-pdf/Geoplitica%20Marii%20Negre.pdf, accesat la 01.05.2018