14.08.2020

Ca adolescent care experimentează o pandemie, voi prezenta modul în care este văzută această experiență din punctul de vedere al generației tinere, dar și efectele pe care această perioada le-a avut asupra noastră, a tinerilor, efecte care aduc după sine schimbări în ceea ce privește viața atât în societate, cât și cea personală.

Autor: Maria Cucu

Pentru început, putem distinge 2 categorii de abordări ale tinerilor față de situația actuală: ignorarea pericolului și alertă. Bineînțeles, un adolescent poate trece de la o abordare la alta, depinzând de contextul în care se află, dar de cele mai multe ori, taberele sunt bine delimitate și astfel, între tineri se produce o scindare.

Ignorarea pericolului, o posibilă soluție pentru menținerea echilibrului emoțional

Pentru mulți tineri, negarea gravității situației reprezintă una dintre abordările cele mai frecvente pentru că aduce după sine, implicit, un sentiment de control asupra situației și o aparentă siguranță. Astfel, disting des printre prietenii mei, replici precum „Nu mi se poate întâmpla chiar mie!”sau „Se exagerează cu virusul ăsta!”. Acestea nu sunt nimic mai mult decât rezultatul nesiguranței aduse de situație și al dorinței de a proteja psihicul de stresul unei posibile contaminări sau pericol. Ignorarea sau negarea sunt deseori alimetate de grupul de prieteni pentru că atunci când grupul este mai mare, sentimentul de control crește și el, iar tinerii se simt stăpâni pe propria persoană și, în cazul de față, pe propria stare de sănătate. Mai mult, tinerii intră în contact cu multe informații contradictorii, fapt ce le produce scepticism și îi face să se detașeze de toate știrile și informațiile privitoare la acest subiect.

Alerta, semn al simțului civic

Desigur, printre tineri, putem distinge un sentiment de responsabilitate în ceea ce privește sănătatea părinților, bunicilor și al persoanelor în vârstă cu care aceștia iau contact. Astfel, observ că mulți adolescenți limitează ieșirile în grupuri mai mari și, în general, contactul cu un număr mai mare de oameni. Într-adevăr, unii o fac din teamă și din panică, dar pentru cei mai mulți dintre noi, este vorba de prezența spiritului civic și o anumită conștientizare a importanței limitării riscului de contaminare.

 Cum văd eu lucrurile? Cum m-a schimbat pandemia din 2020 și ce am învățat din aceste schimbări?

Cât despre mine, situația actuală mi-a arătat cât de fragili, dar în același timp, adaptabili suntem, în general, ca oameni. Pe timpul stării de urgență, atunci când eram izolați în case, mi-am dat seama de importanța comunicării directe, face to face, și de greutățile aduse de lipsa contactului cu alte persoane, noi ca oameni fiind, bineînțeles, ființe sociale, pentru care comunitatea reprezintă o parte integrantă a existenței noastre. Acum, pot spune că prețuiesc mult mai mult momentele petrecute în compania altor persoane, inclusiv colegi și profesori. Pentru mine, o îndrumare directă în ceea ce privește actul educațional s-a dovedit a fi esențială pentru ca rezultatele mele să fie satisfăcătoare.

Departamente: Clubul de Cercetare Făgăraș; Programul Societate, Criză și Reziliență; Departamentul pentru Analiză de Politici Publice;

Temă: COVID-19, Tineret