COVID-19 și încălzirea globală

Posted on August 14, 2020 Posted By: ICF FRI Categories: Comentarii experti

14.08.2020

Pandemia de COVID-19 și măsurile luate la nivel global pentru a o ține sub control au afectat puternic viețile a milioane de oameni și economia mondială. Indirect, această criză a avut un impact și asupra naturii. Odată cu impunerea măsurilor de izolare la domiciliu a populației și a reducerii activității economice pe măsură ce pandemia se extindea, pe internet au început să circule imagini care arătau străzi invadate de animale sălbatice[i] și o scădere semnificativă a poluării în marile orașe.[ii] Reducerea mobilității oamenilor și oprirea temporară a activității în zone industriale extinse au contribuit și la scăderea cantității de gaze cu efect de seră emise în atmosferă (în general transporturile sunt responsabile de 27-28% din emisii, iar industria și sectorul energetic de alte 50%[iii]).

O prima estimare a emisiilor de CO₂ făcută în aprilie 2020 arată că la nivel mondial acestea au scăzut cu 17% față de media anului trecut, cu scăderi maxime de până la 26% la nivel de state individuale în perioada de implementare a celor mai drastice măsuri pentru controlul pandemiei[iv]. În condițiile relaxării interdicțiilor de călătorie și a reluării treptate a activității economice în majoritatea țărilor afectate de pandemie, se așteaptă ca scăderea emisiilor globale pentru tot anul în curs să fie între 4% și 7%. Prima valoare corespunde unui scenariu de relaxare a restricțiilor începând cu jumătatea lunii iunie, a doua valoare se referă la menținerea acestora până la sfârșitul anului. Valorile anuale nu mai sunt atât de spectaculoase ca cele anterioare, dar din perspectiva reducerii încălzirii globale reprezintă un pas înainte.

Cel mai recent acord internațional în domeniul schimbărilor climatice (Acordul de la Paris) urmărește limitarea creșterii temperaturii globale pe parcursul secolului XXI la maxim 2^oC, comparativ cu perioada preindustrială, dar experții avertizează că pentru reducerea semnificativă a efectelor negative ale schimbărilor climatice încălzirea globală nu ar trebui să depășească 1,5^oC[v]. Pentru a atinge țintele stabilite prin Acordul de la Paris pentru anul 2030 este nevoie de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în fiecare an cu valori între 2,7% și 7,6%[vi]. În acest context, chiar dacă pentru anul în curs este probabilă atingerea acestor ținte, modul în care s-a produs acest efect nu este sustenabil pe termen lung, din cauza efectelor economice și sociale negative rezultate (criză economică, creșterea inegalității sociale și a sărăciei ș.a.).

Exemplul crizei economice din 2008-2009 arată că scăderea emisiilor este temporară și că acestea tind să atingă niveluri mai mari decât cele pre-criză odată cu relansarea economică[vii]. De altfel, calculele refăcute în iunie 2020 arată că emisiile globale de CO₂ au început să crească din nou, diferența față de anul trecut reducând-se deja la mai puțin de 5%[viii]. Mai mult, măsurile pentru stimularea creșterii economice și adoptarea unor noi obiceiuri de a călători (prin evitarea transportului în comun și preferința pentru utilizarea automobilului personal reducând astfel contactul cu alți oameni) pot determina creșterea și mai rapidă a emisiilor de CO₂ în viitorul apropiat.

În concluzie, deși pandemia de COVID-19 a reprezentat un uriaș experiment natural care a demonstrat că sunt posibile scăderi temporare semnificative ale emisiilor de CO₂, fără inovații tehnologice, realizarea tranziției de la combustibilii fosili la surse de energie regenerabilă și colaborare internațională extinsă, reducerea încălzirii globale este foarte greu de imaginat.

Departamente: Clubul de Cercetare Făgăraș; Programul Societate, Criză și Reziliență; Centrul Internațional pentru Afaceri Globale și Postdezvoltare (IC-GAP); Departamentul pentru Analiză de Politici Publice